Parinti

Sarbatoarea lui Mos Nicolae( Sfantul Nicolae)


Sfantul Nicolae s-a nascut in Orientul Mijlociu , in apropierea orasului Bethlehem. Se cunoaste cu certitudine ca a trait in secolul am IV-lea, a fost cardinal de Myra (acum aflata pe teritoriul Turciei) si a fost recunoscut si onorat ca sfant incepand cu secolul VI. Nu mai putin de 21 de "miracole" ii sint atribuite, Sfantul Nicolae devenind cunoscut pentru credinta, zelul si dragostea pentru semeni, si in special pentru copii. Nicolae provenea dintr-o familie instarita, iar la moartea ambilor parinti (era inca copil) a mostenit intreaga avere, pe care s-a hotarat sa o foloseasca in scopuri umanitare si sa-i ajute pe cat mai multi oameni nevoiasi.
De-a lungul secolelor au aparut povesti si legende despre viata si binefacerile Sfantului Nicolae.
Una dintre cele mai cunoscute legende este a celor trei surori, fetele unui nobil sarac, care datorita situatiei financiare precare nu se puteau marita. Se spune ca atunci cind fata cea mare a ajuns la vremea maritisului, cel ajuns deja cardinal, Nicolae, a lasat noaptea, la usa casei nobilului, un saculet cu aur. Povestea s-a repetat intocmai si cind a venit vremea de maritis pentru cea de a doua fata. Cind i-a venit vremea si celei de a treia fete, nobilul a stat de paza sa afle cine-i cel care lei-a facut atita bine fetelor lui. In noaptea cu pricina, nobilul a stat de paza si l-a vazut pe cardinal cum a lasat saculetul cu aur. Se spune ca Sfantul Nicolae s-a urcat pe acoperis si a dat drumul saculetului prin hornul casei, intr-o soseta pusa la uscat si de aceea a aparut obiceiul agatarii sosetelor de semineu. Cind tatal fetelor a vazut una ca asta, Nicolae l-a rugat sa pastreze secretul, dar bineinteles ca acesta nu a putut fi tinut. De atunci, oricine primea un cadou neasteptat ii multumea lui Nicolae pentru el. Cei trei saculeti de aur facuti cadou fetelor de nobil au devenit simbolul Sfantului Nicolae sub forma a trei bile de aur.
In secolul X, Tarul Vladimir al Rusiei a calatorit la Constantinopole (astazi Istanbul) si auzind de povestirile minunate despre Sfantul Nicolae a decis sa-l faca patronul spiritual al Rusiei. In secolul al XI-lea, ramasitele Sfantului Nicolae au fost furate (sau descoperite) de marinari italieni si depuse in Bari (Italia). Acolo sint si in ziua de azi, iar o manastire a fost construita pentru credinciosii aflati in pelegrinaj catre Tara Sfanta, veniti sa se inchine la moastele Sfantului Nicolae. Se spune ca moastele Sfantului Nicolae emana din cind in cind un miros dulceag.



Rivalitatea intre frati

Rivalitatea dintre frati reprezinta gelozia, competitia si lupta dintre frati si surori. Este o grija pentru majoritatea parintilor cu doi sau mai multi copii. Problema incepe de obicei o data cu nasterea celui de-al doilea copil. Rivalitatea continua pe toata perioada copilariei si poate fi foarte stresanta si frustranta pentru parinti. Exista numeroase sfaturi pe care parintii le pot urma pentru a-si ajuta copiii sa se inteleaga mai bine intre ei.

Pregatiti copilul pentru venirea unui nou frate: Venirea in familie a unui nou copil este momentul cind apar sentimente puternice de gelozie la fratele mai mare. Este ceva normal ca acesta sa se simta amenintat si sa fie gelos. Atentia parintilor care era doar pentru el acum va fi impartita cu alta persoana. Acomodati copilul cu bebelusul din burtica inainte de nastere. Aratati-i poze cum creste un copil in burtica mamei, lasati-l sa asculte cum bate inima fatului si sa puna mina pe burtica cind acesta se misca. Stati linga copil si aratati-i poze din album cu el cind era abia nascut, povestiti-i cum arata cind l-ati adus acasa, cum il hraneati si cum ii schimbati scutecele. Astfel va fi pregatit pentru noua schimbare. Daca este mai mare si vorbeste puneti-l sa spuna o poveste celui din burtica sau sa vorbeasca cu el.

Ce determina rivalitatea dintre frati?
Fratii nu-si aleg familia in care se nasc si nu se aleg intre ei. Pot fi de sexe diferite, virste diferite si temperamente dar mai ales au de impartit persoanele care conteaza cel mai mult pentru ei: parintii.

Exista numerosi alti factori care contribuie la rivalitatea dintre frati:
- pozitia in familie, copilul cel mai mare poate fi coplesit de responsabilitati sau cel mic isi petrece viata incercind sa prinda din urma pe cel mai mare
- sexul, un frate isi poate uri sora pentru ca tata este mai dragut cu ea sau o sora isi poate dori sa mearga in excursie cu tatal si fratele
- virsta, fratii de 5 si 8 ani pot sa se joace impreuna dar cind vor face 10 si 13 ani probabil vor fi la poli opusi
- fiecare copil se afla intr-o competitie pentru a defini cine sunt ca indivizi, pe masura ce descopera cine sunt vor incerca sa-si descopere talentele, activitatile si interesele; vor sa arate ce lucruri ii diferentiaza de fratii lor
- copii simt ca primesc atentie, disciplina si responsabilitate in cantitati inegale de la parinti
- copiii pot simti ca relatia lor cu parintii este amenintata de venirea unui nou copil
- stadiile de dezvoltare ale copiilor vor afecta cit de mature sunt si cit de mult pot fi atenti si se pot intelege cu fratii
- copiii carora le este foame, sunt plictisiti sau obositi vor deveni mai repede frustrate si vor incepe certuri
- copiii care nu cunosc moduri pozitive de a primi atentie sau de a incepe un joc placut cu fratii lor vor alege cearta
- dinamica familiei joaca un rol; de exemplu un copil poate reaminti parintelui de o ruda care era mai dificila ca temperament, influentind astfel subconstient modul cum trateaza copilul parintele
- copii se lupta mai mult in familii unde parintii vorbesc agresiv iar luptele intre frati sunt normale si un mod acceptabil de a rezolva conflictele
- absenta timpului placut petrecut impreuna in familie, cum este cina creste riscul de conflicte intre copii
- stresul din viata parintilor poate diminua atentia data de catre acestia copiilor si creste rivalitatea dintre frati
- stresul din viata copiilor poate scadea capacitatea lor de a tolera frustrarea conducind la mai multe conflicte
- modul cum parintii trateaza si reactioneaza la conflict poate face diferenta in felul cum se inteleg fratii.

Cum va puteti ajuta copiii sa se inteleaga mai bine intre ei: Nu va jucati preferential cu copiii.
Toti sunt egali. Nu da-ti rolui in jucuri mai putin placute doar unui copil.
Incercati sa nu comparati copiii intre ei. Nu spuneti lucruri precum: "Fratele tau i-a note mai bune la matematica - tu de ce nu poti?"
Lasati-l fiecare copil sa fie el insusi. Nu incercati sa-i transformati in fratele mai mare.
Bucurati-va de succesele si talentele fiecarui copil in parte.
Invatati copilul sa fie cooperant decit conflictual. De exemplu puneti-i sa se intreaca pe ceas pentru a stringe jucarii si nu sa se intreaca intre ei.
Fiti atenti la cauzele conflictelor si cind sunt acestea mai frecvente. Se cearta copiii mai mult seara inainte de culcare sau poate cind le este foame inainte de masa?
Poate o modificare a rutinei, o masa mai devreme sau un aperitiv intre mese, o activitate frumoasa in parc cind acestia se plictisesc va evita confictele.
Invatati copiii moduri pozitive de a capata atentia celuilalt. Aratati-le cum sa abordeze alt copil cind vor sa se joace si sa-si imparta jucariile si cu fratii lor.
Sa fiti corect este foarte important, dar nu este la fel cu a fi egal. Copiii mai mari si mai mici pot avea privilegii diferite datorita virstei lor, dar daca vor intelege ca aceasta inegalitate datorita responsabilitatilor unui copil mai mare vor vedea asta ca drept. Explicati deciziile pe care le luati. Chiar daca incercati sa va tratati copiii egal vor exista momente cind acestia vor simti ca nu primesc indeajuns de multa atentie, disciplina si raspunsuri de la dumneavoastra.
Planificati activitati de familie care sa fie distractive pentru toata lumea. Daca copiii vor avea experiente bune impreuna acestea vor actiona ca un tampon cind vine vorba de conflicte. E mai usor sa te descurci cu cineva cu care ai amintiri frumoase comune.
Fiti siguri ca fiecare copil are indeajuns de mult timp si spatiu pentru el insusi. Copiii au nevoie sa-si faca lucrurile private, sa se joace cu prietenii lor fara frati si sa aiba spatiul si proprietatea lor protejate.

Cum afecteaza virsta si aptitudinile sociale castigate conflictele: Sub virsta de 2 ani:

- copiii tind sa se razbune pe obiecte cum sunt jucariile si devin frustrati daca ceva ce vor le este luat
- se lupta sa-si cistige rindul si nu inteleg inca motivul regulilor
- nu au capacitatea de a explica ceea ce simt si folosesc mai mult actele fizice cum este impinsul pentru a-si arata furia.
Virsta de 3-4 ani:
- copiii incep sa coopereze, impart lucruri si isi asteapta rindul
- au inca nevoie de sustinere, reamintire si sugestii pozitive din partea parintilor.
Virsta de 5-7 ani:
- incep sa cistige aptitudini precum impartirea lucrurilor, fac cu rindul, fac compromisuri si accepta si alte optiuni
- se descurca mai bine in rezolvarea problemelor fara a necesita interventia adultilor, desi inca au nevoie de incurajare.
Virsta de 8-12 ani:
- tind sa protesteze mai mult verbal
- sunt mult mai sociali si intra in activitati de grup care implica cooperarea, negocierea si compromisurile.

Cum sa rezolvati conflictele:
Cercetarile arata ca trebuie sa dati atentie conflictelor dintre frati pentru ca nimeni sa nu fie ranit si sa vedeti cind au loc. Incercati sa vedeti daca copiii se pot intelege singuri, dar amintiti-va ca cei mai mici au probabil nevoie sa interveniti si ajutor in rezolvarea problemei. Nu luati partea cuiva si nu favorizati pe nimeni. Calmati-i mai intii si apoi puneti intrebarile despre ce s-a intimplat.
Ajutati-va copiii sa-si dezvolte aptitudini de a rezolva conflictele singuri. Invatati-i cum sa faca compromisuri, sa se respecte intre ei, sa imparta lucrurile corect.
Nu tipati si nu tineti predici, nu va ajuta .
Nu conteaza cine a inceput pentru ca sunt nevoie de doi pentru rezolvare.
Dati sansa copiilor sa-si manifeste emotiile unul fata de celalalt. Ajutati copiii sa gaseasca cuvinte pentru ceea ce simt. Aratati-le cum sa vorbeasca despre ceea ce simt fara sa tipe sau sa loveasca.
Incurajati-i sa negocieze si fiecare parte sa primeasca ceva.
Amintiti-le ca nu va place comportamentul lor si numarati pina la trei. Puteti sa le dati sugestii despre cum sa resolve problema dar lasati-i sa aleaga singuri optiunea.
Daca sunteti mereu furiosi pe copii desigur si ei vor fi nervosi intre ei. Furia se hraneste cu ea insesi. Invatati sa va controlati frustrarile pentru ai invata si pe copii.
Invatati-i cum sa-si rezolve problemele cind sunt calmi.

Cind sa interveniti:
Certurile violente trebuiesc oprite imediat. Separati copiii. Cind s-au calmat vorbiti despre ce s-a intimplat si fiti clar ca violenta nu este permisa.
Daca copilul este violent fizic regulat, iar unul dintre frati este mereu victima, este infricosat de frate sau sora si nu riposteaza aveti de-a face cu abuzul intre frati.
Implicati copiii in scrierea unor reguli de baza, cu consecinte clare si consistente daca sunt incalcate:
- intr-un conflict nu este permisa violenta (palme, picioare sau piscaturi)
- fara jigniri, tipete
- daca se bat pentru o jucarie aceasta va sta la parinte pina se calmeaza
- orice frate care cere sa fie primul va ramine ultimul
- nu au voie sa rida de un frate pedepsit sau va fi pedepsit el insusi
- nu se vor bate in masina sau veti trage pe dreapta pina cind se calmeaza
- daca se cearta cine merge pe scaunul din fata al masinii sau cine alege povestea de seara de exemplu, lasati-i sa faca cu rindul
- daca imprumutul este o problema lasati copilul care a dat spre imprumut ceva sa ia un obiect de la celalalt frate pina cind imprumutul este returnat.

Cum ajuta sedintele in familie?
Daca aveti copii mai mari intruniti membrii familiei din cind in cind. O intilnire a familiei este o sedinta la care participa doar membrii acesteia si incare fiecare isi spune parerea pentru a lua decizii. Stabiliti niste reguli: nu se tipa, nu se jigneste si fiecare are rindul sau. Permiteti fiecaruia sa-si spuna parerea. Scopul este de a recunoaste ca parerea fiecaruia este importanta. Veti gasi rezolvari la probleme impreuna. Aceste sedinte de familie ajuta la cresterea responsabilitatii si a cooperarii facind furia si revoltele mai putin frecvente. Este un moment cind va impartasiti dragostea, dezvoltati unitatea si construiti increderea si respectul de sine. Aptitudinile sociale si atitudinile pe care le dezvolta copiii in cercul familiei sunt cele pe care le vor folosi pentru tot restul vietii lor.


 Cum motivam copii sa invete


Parintii au un rol foarte important in dezvoltarea copilului . Este esential ca acestia sa stie cum sa isi motiveze copilul pentru ca el sa aiba rezultate foarte bune. Iata cateva modalitati prin care il poti ajuta pe micutul tau sa invete mai bine, mai repede si mai usor.

Arata-i propriu-zis cum trebuie sa invete

Parintii sunt persoanele care trebuie sa acorde cea mai mare importanta copilul lor atunci cand vine vorba de procesul de invatare. In afara de informatiile primite de profesori,  parintii sunt cei care ar trebui sa le simplifice lucrurile invatate la scoala. Asadar, ajuta-l sa faca rezumate concise ale informatiilor pe care trebuie sa le retina .  Da-i exemple practice acolo unde nu intelege si nu iti fie teama sa recurgi la diverse trucuri pentru al ajuta sa retina anumite informatii.

De asemenea, invata-l sa isi ordoneze toate ideile in scris, astfel incat sa ii fie mai usor sa le retina. Foaia si pixul sunt de baza in acest proces, asa ca sfatuieste-l sa le foloseasca ori de cate ori este nevoie. Un lucru pe care il va nota, il va retine mai usor si datorita memoriei vizuale.
Pastreaza-ti calmul

Atunci cand copilul tau nu intelege un lucru si iti cere sa i-l explici de mai multe ori, evita sa te enervezi. Cel mai bine ar fi sa incerci sa ii explici prin mai multe variante, pana cand el intelege ideea.  Daca iti pierzi cumpatul, copilul se va supara sau speria si nu va mai reusi sa inteleaga si sa invete lucrul respectiv. Mai mult decat atat, va evita sa-ti ceara ajutorul atunci cand intampina dificultati.

Fa-i un program zilnic

Organizati impreuna un orar pentru atunci cand vine acasa. Stabiliti ce are de facut si in ce ordine. Asadar, cel mai bine ar fi ca atunci cand vine de la scoala sa manance,  se odihneasca putin, iar apoi sa isi faca lectiile. Abia dupa ce isi termina lectiile se poate juca pe calculator sau poate iesi afara sa se joace cu ceilalti copii.
 
Verifica daca si-a facut temele

Incearca sa il controlezi in fiecare zi si sa te asiguri ca a invatat tot ce trebuia, ca si-a facut temele si ca este pregatit pentru orele de maine. Intreaba-l zilnic ce are de facut, verifica-i caietele si mai parcurgeti inca o data lucrurile pe care le avea de facut. Totusi, nu il face sa se simta ca la armata si sa ii fie teama de tine. Pur si simplu arata-i ca iti pasa ce se intampla cu el si vrei sa te asiguri ca totul merge ca pe roate. Interesul pe care tu il manifesti pentru lectiile lui il va stimula sa invete, deoarece nu va dori sa te dezamageasca.

Lauda-l de fiecare daca cand ia o nota buna

Atunci cand ia o nota buna, arata-ti aprecierea si spune-i cat de mandra esti de el. Nu ezita sa il lauzi in fata prietenilor si a rudelor. Este foarte posibil ca aceste lucruri simple sa ii stimuleze dorinta de a invata mai bine si de a avea astfel rezultate scolare peste medie.

Stimuleaza-l

In momentul in care primeste la scoala calificativul maxim obisnuieste sa-i faci a doua zi o mica surpriza si incearca sa te tii de cuvant de fiecare data cand acest lucru se intampla. Surpriza poate consta intr-o carte noua, o jucarie, o iesire la film sau chiar o ora in plus petrecuta alaturi de prieteni. Ii poti oferi cadouri mai consistente de genul mini gadgeturi (mp3 player) sau o bicicleta, doar in momentul in care acumuleaza la final de semestru un numar considerabil de calificative bune.


 7 pacate capitale ale parintilor in educatia copiilor


 

Nu e parinte care sa nu fi facut macar o greseala in educatia copiilor lor. Si multe din greseli sunt facute fara voia lor, din dorinta de a da o cat mai buna educatie copiilor. Nu intotdeauna insa, ceea ce au crezut ei ca e bine a venit in sprijinul copiilor si a educatiei lor.
Iata 7 pacate capitale pe care parintii le fac in educatia copiilor lor, descrise in cartea “Pais Brilhantes, Professores Fascinantes” (Parinti straluciti, profesori fascinanti), scrisa de Augusto Jorge Cury, psihiatru, psihoterapeut, om de stiinta si scriitor din Brazilia

 1. Corectia in public

Ati vazut multi parinti care isi cearta copiii de fata cu alti persoane (copii sau adulti), in incercarea de a-i responsabiliza si a-i face sa inteleaga ca gresesc. Acest lucru nu este deloc sanatos pentru cei mici. Si asta pentru ca expunerea publica (indiferent de varsta celui mustrat) duce la umilinta, traume si alte complexe foarte greu de depasit ulterior si care le va “bantui” toata existenta. Corectia in public paralizeaza inteligenta, scade interesul de sine, si duce la teama de a expune viitoarele idei. Chiar daca se mai intampla sa va scoata din minti, nu umiliti niciodata copilul si, mai ales, nu-l certati in public. Chiar daca merita o pedeapsa serioasa, corectati-l in particular. Cel mai bine este sa-i invatati pe cei mici sa reflecteze asupra faptelor sale, iar acest lucru le va stimula gandirea.

2. Autoritate cu agresivitate

Parintii incearca sa se impuna in fata copiilor pentru a putea implementa regulile de educatie. Unii dintre ei, insa, sfarsesc lamentabil prin a-si impune autoritatea prin bataie. Un parinte care isi bate copilul castiga, cu siguranta, frica lui, dar ii pierde, incet si sigur, dragostea si respectul. Cand va simtiti luati de val, sunteti atat de nervos (nu neaparat pe copil), nu va revarsati furia asupra lui sau in fata lui. Iesiti din camera atunci cand nu puteti duce o conversatie civilizata. Cu totii suntem stresati, cu totii putem avea mici conflicte in familie, cu totii putem fi agresivi. Important este sa-va dati seama ca ati gresit, sa-va cereti iertare. Asa avem curajul sa gresim, asa trebuie sa avem curajul sa ne si reparam greseala. Nu de alta, dar copiii pot reproduce comportamentele noastre. Si ganditi-va numai la cate din lucrurile pe care le-ati vazut la parintii vostri ati jurat sa nu le faceti cu copiii vostri si, totusi, va surprindeti in viata de zi cu zi facandu-le. Inregistrarea facuta in tacere si neprelucrata creeaza modele in cele mai tainice zone ale personalitatii fiecaruia dintre noi.
Cand parintii reactioneaza cu violenta, impun o autoritate care sufoca ratiunea copiilor. Nu vor sa dialogheze cu copilul pentru ca au senzatia ca isi pierd autoritatea. Nu admit sa fie chestionati, nu admit comentarea propriilor esecuri, se comporta ca si cum ar fi perfecti si intangibili. Pe cand ei se tem doar de propria vulnerabilitate si atunci se ascund in spatele “autoritatii”.
Parintii nu trebuie sa se teama ca-si pierd autoritatea in fata copiilor, ci ca-si pierd copiii din cauza autoritatii.

3. Critica excesiva

  Unii parinti sunt atat de preocupati de viitorul copiilor lor, sa fie morali, seriosi si responsabili incat nu le permit sa faca greseli si nici excese. Nu-i lasa sa se joace pentru ca se pot murdari sau pot face dezordine cu jucariile. Fiecare greseala sau nota proasta la scoala, fiecare atitudine “necugetata” se transforma in lungi siruri de predici si de critici, de cele mai multe ori in fata colegilor sau prietenilor. Mai mult, ii compara cu ceilalti copii “cuminti, ascultatori si destepti”. Oare ce simt acei copii? Nu se simt ei oare cea mai dispretuita fiinta de pe pamant? Nu-si inchipuie oare ei ca nu sunt iubiti de parinti si cea mai buna solutie care se intrezareste este sa renunte la viata (mai ales daca vorbim de adolescenti)? Si chiar daca nu recurg la aceasta nefericita modalitate de rezolvare a problemelor, iar copiii devin niste adulti asa cum si-au dorit parintii (omeni buni, morali, seriosi si responsabili), care este oare pretul? Pretul este nefericirea, timiditatea, fragilitatea, frustrarea. Copiii vor avea o groaza excesiva de critica celorlalti astfel incat se vor sacrifica pana la cote alarmante doar ca sa nu greseasca, isi vor ingropa visele, nu-si vor asuma riscuri pentru a nu primi oprobiul public.

Copiii sunt unici, nu-i comparati cu altii. Comparatia nu numai ca nu este educativa, dar nu stimuleaza absolut deloc ci, dimpotriva, umileste. Lasati-le copiilor “luxul” de a gresi, de a-si exprima parerile, de a se purta necugetat, de a-si asuma chiar si riscuri, pentru ca astfel vor invata cum sa-si croiasca drumul in viata.

4. Pedepse la furie si fara explicatii

Nu pedepsiti niciodata copiii cand sunteti nervosi, indiferent de ceea ce a facut copilul. Nimeni nu gandeste in primele 30 de secunde de furie, iar in acele secunde puteti face lucruri care sa raneasca mai mult decat v-ati inchipui. Pedeapsa fizica trebuie evitata. Daca dati cateva palme, ele trebuie sa fie simbolice si insotite de o explicatie. Nu durerea indusa de palme va stimula inteligenta copiilor si tinerilor. Daca v-au suparat, vorbiti despre sentimentele voastre, plangeti cu el daca asta simtiti. Cand copilul vostru greseste, discutati cauzele greselii. Nu puneti niciodata limite fara sa dati explicatii. Iata doua povesti de viata reale care va pot face sa intelegeti diferenta.
“O fetita de 8 ani a furat niste bani de pe tejgheaua magazinului scolii. Vanzatoarea a vazut-o si a dus-o de maneca la parinti facand-o hoata. Fetita era traumatizata. Parintii s-au speriat si nu stiau cum sa reactioneze. Se temeau ca fetita lor ar putea deveni cleptomana. N-au batut-o, in schimb au stat de vorba cu ea si i-au dat o suma de bani mai mare decat cea furata, spunandu-i ca ea este mult mai importanta decat toti banii din lume si ca cinstea este demnitatea celor puternici. Cand a implinit 15 ani, fetita le-a multumit parintilor pentru atitudinea lor si pentru faptul ca intr-un moment atat de dificil i-au aratat atata dragoste”.
“Un tata a fost chemat la politie dupa ce fiul sau a furat un CD dintr-un magazin. L-a batut in fata politistilor si nu l-a interesat nicio clipa ce se intamplase cu baiatul. Ajuns acasa baiatul s-a inchis in camera lui. Cand si-a dat seama tatal ca ar putea fi o problema, era prea tarziu. Baiatul isi luase viata, iar tatal ar fi dat orice sa poata intoarce timpul inapoi. Niciodata nu s-ar fi inchipuit ca-si va pierde fiul”.

5. Renuntarea la educatia copiilor

Toti parintii sau profesorii vor sa educe tineri docili, iar cei care ii fac pe parinti (sau pe profesori) sa se simta frustrati sunt acei copii care le testeaza calitatea de educatori. Copiii vostri complicati va testeaza dimensiunea iubirii, iar elevii vostri insuportabili sunt cei care va testeaza calitatea umana. Chiar daca va deceptioneaza, oferiti-le o compensatie inedita, dragostea voastra. Secretul este rabdarea, iar obiectivul este educarea afectivitatii.

6. Incalcarea cuvantului

Sunt parinti care nu spun NU copiilor lor. Cum nu suporta incapatanarile si agitatia copiilor, ei le promit indeplinirea tuturor dorintelor, pentru a evita altercatiile si pentru a nu frustra copiii. Si nu numai ca promiteau, dar nici nu-si tineau cuvantul dat. Ce efecte pe termen lung are aceasta tactica? Vazandu-si parintii disimuland si netinandu-si promisiunea, copiii respectivi proiecteaza asupra mediului social in care traiesc o inincredere cumplita. Dezvolta nesiguranta si paranoia, cred ca toata lumea ii va dezamagi, sufera de mania persecutiei, nu vor reusi sa mentina prietenii stabile si nu vor sta prea mult timp intr-un loc de munca.
Tineti-va intotdeauna promisiunea, iar daca este vorba despre ceva ce are nevoie de un NU hotarat, nu va fie teama sa-l rostiti, chiar daca copiii vor face o criza dupa aceea. Iar daca gresiti, cereti-va intotdeauna scuze. Greselile, cat de grave ar fi ele, pot fi solutionate rapid daca sunt corectate imediat. Increderea insa este foarte greu de construit, foarte usor de demolat si aproape imposibil de reconstruit.

7. Distrugerea viselor si sperantelor

Fara speranta nu exista drum si fara vise nu exista motivatia de a continua drumul. Cuvinte de genul “Nu vei face nimic in viata!”, “Vei fi un ratat”, “Nu mai ai nicio sansa!”, “Imi aduci numai necazuri!” distrug sperantele si visele unui copil. Oricat de multe greseli ar face un copil, el trebuie sa primeasca imbratisarile si incurajarile parintilor sai. Cuvintele mentionate mai sus nu vor face decat sa-l adanceasca si mai mult in deziluzii. Copiii care isi pierd speranta au dificultati grave in a-si depasi conflictele, vor gravita mereu in jurul nefericirii lor emotionale si a esecurilor.
Nu conteaza dimensiunea obstacolelor, ci dimensiunea motivatiei de a le depasi. De aceea este fundamental pentru sanatatea psihica si stii ca dupa cea mai neagra furtuna, urmeaza cel mai frumos rasarit de soare.

Niciun comentariu: